S-a
descoperit că râsul scade tensiunea arterială a celor care au valori
crescute, reduce eliberarea hormonilor de stres, detensioneză mușchii,
crește elasticitatea musculară, crește numărul limfocitelor T activate
al limfocitelor B și a a interferonului – factori implicați în
imunitate, crește eliberarea de endorfine, îmbunătățește respirația și
oxigenarea sângelui. Desigur studiile au fost făcute pe acei capabili să
râdă sănătos, să râdă din inimă. Râsul sardonic isteric, umorul negru,
sau cel plin de cinism, râsul batjocoritor, sadic sau masochist nu intră
în categoria umorului, iar efectele acestor manifestări, deși pentru
mulți în mod inconstient, sunt devastatoare.
Doctorii Lee Berk si Stanley Tan de la
Loma Linda University s-au “aliat” cu un grup de oameni bine dispuși și
le-au dat sarcina să râdă sănătos și plin de viață. În acest timp ei au
analizat cu minuțiozitate probe de sânge recoltate înainte și după
reprizele de râs. Rezultatele: râsul scade nivelul seric de cortizol,
crește cantitatea de limfocite T activate, crește numărul și activitatea
limfocitelor natural-killer, crește numărul limfocitelor T helper și T
supresor. Concluzia: râsul stimulează sistemul imunitar și îndepartează
efectul imunosupresiv al stresului.
Ecoul bunei dispoziții a ajuns până la
Jurnalul Asociatiei medicilor americani care a publicat un articol în
care s-au analizat pe larg efectele terapeutice ale râsului. Articolul
afirma: “un program de terapie prin ras poate crește calitatea vieții
pacienților cu probleme cronice și, deoarece râsul are un răspuns
imediat pentru acesti pacienți, efectul lui se potențează când râsul
este indus cu regularitate o anumita perioadă de timp”.
O.K., pot spune unii, e foarte
interesant, dar mie nu-mi iese chestia asta cu râsul. Cand vreau să fac o
gluma singurul zambet care apare este al meu – puțin cam încurcat. O
să-l lăsăm pe Mark Twain să răspundă: “Educația e totul. Piersicul a
fost câdva un migdal amar; conopida e o simplă varză cu studii
superioare”. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile vieții.
Chiar dacă nu o să devenim la fel de celebri ca Mr. Bean, Beny Hill sau
ca Tănase al nostru, în mod sigur vom fi căutați de toți aceia care vor
să aducă culoare vieții. Nu uitați, chiar și umorul poate fi învățat!
Ce-ați zice de un program de genul: “N-AM UMOR (sau ar mai fi loc de
îmbunătățiri), DAR MĂ TRATEZ (cu umor, bineînțeles)”?
Mai întai hai să ne inspirăm din reușita altora… în umor
Vom lua o carte cu bancuri, o carte
scrisă cu mult umor (pe care nu vom uita să o citim, daca vrem ca
programul nostru să aiba succes), ceva filme de comedie, desene animate,
iar celor care preferă o relație mai apropiată de cei ce generează buna
dispoziție le sugeram să aleagă spectacole de comedie ori compania unor
persoane pline de viață, ce au un umor sănătos. Ne infuzăm de veselia
debordantă pe care o generează oricare din aceste surse, căutăm să aflăm
care sunt micile lor secrete prin care reușesc să ne facă să râ dem.
Ce anume declansează râsul?
Este oare ceea ce comunică, modul cum
asează cuvintele, accentul, întorsătura frazei, gesturile care o
însoțesc sau e acel ceva ce emana din întreaga lor ființă și care
declanșează râsul fără să fie nevoie de prea multe cuvinte? Chiar dacă
nu am aflat pe deplin răspunsul, putem trece la pasul urmator care va
trebui să fie mai dinamic. Vom urmări să fim chiar noi înșine elementul
generator de râs.
Cum să începem?
Cu cel puțin un banc pe zi (spus de noi,
evident). Dacă sunteți mai timizi începeți prin a-l spune în fața
oglinzii. Pentru înviorarea atmosferei lipiți pe oglindă 10 figuri ale
prietenilor dumneavoastră râzând. Când ați prins suficient curaj,
lansați-vă în marea aventură: ridicarea nivelului de endorfine al
apropiaților.
Și încă ceva ce trebuie să avem în
vedere: prin râs noi căutam mai ales ceea ce urmează după ce râdem și
anume liniștea și deschiderea sufletească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu